DENOMINÁȚIE, denominații, s. f. (Livr.) Denumire, numire. – Din fr. dénomination.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de thiess | Semnalează o greșeală | Permalink

DENOMINÁȚIE f. Operație de atribuire a numelor; denumire. [Art. denominația; G.-D. denominației; Sil. -ți-e] /<fr. dénomination
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DENOMINÁȚIE s.f. Denumire, numire. ♦ Poreclă. [Gen. -iei, var. denominațiune s.f. / < fr. denomination, cf. lat. denominatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENOMINÁȚIE s. f. denumire. (< fr. dénomination, lat. denominatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DENOMINÁȚIE s. v. denumire, nume, numire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

denomináție s. f. (sil. -ți-e), art. denomináția (sil. -ți-a), g.-d. art. denomináției; pl. denomináții, art. denomináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

denominațiúne f. (lat. denominátio, -ónis). Dezignarea uneĭ persoane saŭ lucru pintr’un nume care-ĭ exprim[ starea, calitatea ș.a. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

denomináție, denominații s. f. 1. Numire, denumire. 2. Denumire dată organizațiilor religioase sectare desprinse din confesiunile protestante și reformate. [Var.: denominațiúne s. f.] – Din fr. dénomination, lat. denominatio.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink