DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, -oris, it. denigratore.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DENIGRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care denigrează; ponegritor; defăimător; calomniator; detractor; bârfitor; clevetitor. /<lat. denigrator, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care denigrează; denigrant. [Cf. fr. dénigreur, lat. denigrator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care denigrează. (< lat. denigrator, it. denigratore)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DENIGRATÓR adj. adv., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Denigrator ≠ elogios
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

denigratór adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. denigratóri; f. sg. și pl. denigratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink