DENIGRÁT adj., s. v. calomniat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din fr. dénigrer, lat. denigrare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A DENIGRÁ ~éz tranz. (persoane) A vorbi de rău; a huli; a ponegri; a ponosi; a blama; a defăima; a cleveti; a calomnia; a bârfi. /<fr. dénigrer, lat. denigrare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DENIGRÁ vb. I. tr. A ponegri, a defăima. [< fr. dénigrer, it., lat. denigrare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DENIGRÁ vb. tr. a ponegri, a defăima, a discredita. (< fr. dénigrer, lat. denigrare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DENIGRÁ vb. v. calomnia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A denigra ≠ a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a proslăvi, a slăvi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

denigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. denigréz, 3 sg. și pl. denigreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

denigréz v. tr. (lat. dénigro, -áre, d. nĭger, negru; f. dénigrer). Defaĭm, ponegresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink