DEMONSTRÁȚIE, demonstrații, s. f. 1. Dovedire, pe bază de argumente și de exemple concrete, a realității unui fapt; demonstrare, argumentare. ♦ Șir de calcule, de raționamente etc. prin care se dovedește adevărul unei teoreme sau conținutul unei formule. 2. Procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț. 3. Manifestație publică cu caracter politic-social. 4. Exteriorizare a unui sentiment. ♦ Demonstrație de forță = concentrare și desfășurare a unor forțe militare cu scopul de a intimida. – Din fr. démonstration, lat. demonstratio, (3) după rus. demonstrațiia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMONSTRÁȚIE ~i f. 1) Operație de dovedire, pe bază de argumente și de exemple, a evidenței unui fapt. 2) Raționament prin care se dovedește adevărul unei teoreme sau al unei judecăți. 3) Metodă intuitivă de învățământ constând în explicarea unui fenomen prin prezentarea sau producerea lui în fața elevilor. 4) Ieșire în masă a populației în stradă pentru a-și exprima aprobarea sau protestul față de cineva sau ceva; manifestație publică. ~ pașnică. ~ de solidaritate. 5) mil. Manevră cu scopul de a intimida sau de a înșela inamicul. 6) Exteriorizare a unei atitudini sau a unui sentiment. [Art. demonstrația; G.-D. demonstrației; Sil. -ți-e] /<fr. démonstration; lat. demonstratio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMONSTRÁȚIE s.f. 1. Raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți etc. 2. Manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. ♦ Manifestație de masă cu caracter politic. 3. (Mil.) Exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului. 4. (Lit.) Procedeu de compoziție constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment etc. [Gen. -iei, var. demonstrațiune s.f. / cf. lat. demonstratio, fr. démonstration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMONSTRÁȚIE s. f. 1. raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți. 2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. 3. manifestație de masă cu caracter politic. 4. (mil.) exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului. 5. procedeu de compoziție literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment. (< fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstrațiia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMONSTRÁȚIE s. 1. v. confirmare. 2. v. manifestație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demonstráție s. f. (sil. -ți-e), art. demonstráția (sil. -ți-a), g.-d. art. demonstráției; pl. demonstráții, art. demonstráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demonstrațiúne f (f. lat. de-monstrátio, -ónis). Raționament care înlătură orĭ-ce îndoĭală. Semn, mărturie exterioară: demonstrațiune de amiciție, de dușmănie. Lecțiune în care se arată obĭectele despre care se vorbește. Manevră militară p. înșelarea dușmanuluĭ saŭ p. a-l intimida. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink