DEMONIÁC, -Ă, demoniaci, -ce, adj. Demonic. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. démoniaque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMONIÁC, -Ă adj. Demonic. [Pron. -ni-ac. / cf. fr. démoniaque, it. demoniaco].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMONIÁC, -Ă adj. 1. referitor la demoni. 2. posedat de demoni. 3. demonic. (< fr. démoniaque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMONIÁC adj. v. demonic, diabolic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demoniác adj. m. (sil. -ni-ac), pl. demoniáci; f. sg. demoniácă, pl. demoniáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demoniác, -ónic, -ă adj. și s. (vgr. daimoniakós, și daimonikós). Inspirat de demon, de dracu, nebun: om demoniac. Drăcesc, diabolic: rîs demoniac. Adv. a rîde demoniac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink