DEMODÁRE, demodări, s. f. Faptul de a se demoda; învechire, perimare. – V. demoda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMODÁRE s.f. Faptul, acțiunea de a se demoda; învechire, perimare. [< demoda].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMODÁRE s. v. învechire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demodáre s. f., g.-d. art. demodării; pl. demodări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din fr. démoder.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEMODÁ mă ~éz intranz. A înceta să corespundă modei; a iesi din modă; a se învechi. /<fr. démoder
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMODÁ vb. I. refl. A nu mai corespunde modei; a se învechi, a se perima. [< fr. démoder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMODÁ vb. refl. a nu mai corespunde modei. ◊ (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima. (< fr. démoder)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMODÁ vb. v. învechi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demodá vb., ind. prez. 1 sg. demodéz, 3 sg. și pl. demodeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demodéz v. tr. (fr. démoder, d. mode, modă). Scot din modă. V refl. Ies din modă: ișlicu s’a demodat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink