DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. – Din fr. démocratie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMOCRAȚÍE ~i f. 1) Formă de organizare și de conducere politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului. 2) Formă de guvernare a statului, bazată pe separația puterilor și pe votul universal. 3) Stat căruia îi este proprie o astfel de organizare. 4) Metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante. [Art. democrația; G.-D. democrației; Sil. -ți-e] /<fr. démocratie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMOCRAȚÍE s.f. Formă de organizare și conducere politică a societății în care puterea supremă este exercitată de popor. [Gen. -iei, var. democrațiune s.f. / < fr. démocratie, it. democrazia, cf. gr. demokratia < demos – popor, kratos – putere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMOCRAȚÍE s. f. formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor. ◊ ~ sclavagistă = tip de democrație în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă să se asigure libertatea și egalitatea generală a cetățenilor în fața legilor; ~ populară = formă de democrație apărută într-o serie de țări din Europa și Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparține clasei muncitoare în alianță cu țărănimea și alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toți membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului și de viața internă de partid; ~ economică = democrație care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanți (inclusiv manageri), liber și expres aleși ai poporului, la conducerea și realizarea procesului de producție, repartiție și schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. démocratie, gr. demokratia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

democrațíe (democrațíi), s. f. – Formă de organizare și conducere a unei societăți în care poporul își exercită direct puterea. Fr. démocratie, și înainte (sec. XVIII) din gr. δημοϰρατεία (Ga'ldi 172). – Der. (din fr.) democrat, adj.; democratic, adj.; democratiza, vb.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

democrațíe s. f. (sil. -cra-), art. democrațía, g.-d. art. democrațíei; pl. democrațíi, art. democrațíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

democrațíe f. (vgr. demokratía, d. demos, popor și kratos, putere. V. aristocrație). Societate în care guvernează poporu întreg: Pericle organiză democrația la Atena. Poporu, clasele populare. – Democrația poate deveni ușor demogogie, ceĭa ce se întîmplă și des. Ia trebuie să fie posibilitatea de a da fie-căruĭa locu care i se cuvine după muncă (merit, valoare).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink