DEMNITÁR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. – Din fr. dignitaire (după demn).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMNITÁR ~i m. Persoană care deține o demnitate; înalt funcționar de stat. /<fr. dignitaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMNITÁR s.m. Înalt funcționar de stat, persoană care deține o demnitate importantă. [< fr. dignitaire, după demn].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMNITÁR s. m. înalt funcționar de stat. (după fr. dignitaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMNITÁR s. (POL.) (înv.) dregător, ureadnic. (Un înalt ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demnitár s. m., pl. demnitári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demnitár m. (fr. dignitaire și infl. de rom. demn). Personagiŭ investit cu o demnitate. – Rar și dignitar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink