DEMÍSIE, demisii, s. f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc. [Var.: (înv.) dimísie s. f.] – Din fr. démission.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMÍSIE ~i f. 1) Declarație (scrisă) prin care o persoană renunță la un post sau la o funcție (benevol sau prin constrângere). 2) Act care conține o asemenea declarație. [Art. demisia; G.-D. demisiei; Sil. -si-e] /<fr. demission
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMÍSIE s.f. Act prin care cineva renunță (de bunăvoie) la o funcție, la o demnitate etc. [Gen. -iei, var. demisiune, dimisie s.f. / cf. fr. démission, lat. demissio – îndepărtare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMÍSIE s. f. act prin care cineva renunță la o funcție, la o demnitate etc. (< fr. démission, lat. demissio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMÍSIE s. (înv.) paretisire, paretisis, prostire. (~ dintr-o funcție.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demísie s. f. (sil. -si-e), art. demísia (sil. -si-a), g.-d. art. demísiei; pl. demísii, art. demísiile (sil. -si-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*demisiúne și dimisiúne f. (lat. demissio, -ónis, acțiunea de a lăsa să cadă, trîntire, și dimissio, îndepărtare, trimetere, înlăturare; fr. démission, it. dimissione, sp. dimisión. v. misiune, demit). Acțiunea de a demisiona, de a demite dintr’o funcțiune. Hîrtie pin care arăți că te demițĭ. – Și -ísie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink