DEMIMONDÉN, -Ă, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie cu purtări ușuratice; cochetă. 2. Adj. Care se referă la o demimondenă (1) sau la apucăturile ei. – Din fr. démi-mondaine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMIMONDÉN, -Ă adj. Referitor la lumea femeilor ușoare; de femeie ușoară. // s.f. Femeie cu moravuri îndoielnice; demimondă. [< fr. demi-mondaine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMIMONDÉN, -Ă I. adj. referitor la o demimondă. II. s. f. femeie de moravuri ușoare; cochetă. (< fr. demi-mondaine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

demimondén adj. m., pl. demimondéni; f. sg. demimondénă, pl. demimondéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demimondénă (-ne), s. f. – Prostituată care încearcă să-și păstreze o categorie socială. Fr. demi-mondaine, de la expresia creată de A. Dumas-fiul.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink