DEMÉRS, demersuri, s. n. Acțiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susținerea unei cauze; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat. – De⁴ + mers (după fr. démarche).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMÉRS ~uri n. 1) Intervenție făcută pe lângă o persoană sau pe lângă o administrație cu scopul de a obține ceva. 2) Operație, acțiune pentru a realiza ceva. ~ științific. /de + mers
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMÉRS s.n. Mijlocire, intervenție (pe lângă cineva) în vederea obținerii unui anumit rezultat. [După fr. démarche].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMÉRS s. n. 1. intervenție (pe lângă cineva) în vederea obținerii unui anumit rezultat. 2. manieră de a conduce un raționament, de a progresa către un scop; metodă. (după fr. démarche)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMÉRS s. v. intervenție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demérs (demérsuri), s. n. – Gestiune, diligență. Din fr. démarche, adaptat la mers. Sensul de „pas, mers, umblet”, propriu fr., este rar; cf. totuși demersu-i grațios (V. A. Urechiă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

demérs s. n., pl. demérsuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demérs n., pl. urĭ (d. fr. démarche, d. marche, mers. V. marș). Tratativă, tentativă: a face demersurile necesare pentru o afacere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink