DEMERÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care și-a pierdut stima și considerația. /de- + merit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demérit s. n., pl. demérite
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demérit n., pl. e (fr. démérite, d. mérite, merit). Lipsă de merit, defect.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink