DEMENȚIÁL, -Ă, demențiali, -e, adj. Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie. [Pr.: -ți-al] – Din fr. démentiel.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMENȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de demență; propriu demenței. Stare ~ă. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește demență; contrar logicii și bunului simț; nebunesc. Faptă ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. démentiel
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMENȚIÁL, -Ă adj. De om dement; nebunesc. [Pron. -ți-al. / cf. fr. démentiel].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMENȚIÁL, -Ă adj. dement. (< fr. démentiel)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEMENȚIÁL adj. v. nebunesc.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
demențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. demențiáli; f. sg. demențiálă, pl. demențiále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
demențial, -ă, demențiali, -e adj. extraordinar, minunat, formidabil.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink