DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMARCATÍV, -Ă adj. Cu caracter de demarcație. [< fr. démarcatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMARCATÍV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

demarcatív adj. m., pl. demarcatívi; f. sg. demarcatívă, pl. demarcatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink