DEMARÁJ, demaraje, s. n. 1. Demarare. 2. Dezlegare a odgoanelor unei corăbii (în vederea plecării). 3. Început al unei activități. 4. Fig. (Sport) Avânt, forță, viteză cu care se pornește într-o cursă, într-o întrecere etc. – Din fr. démarrage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMARÁJ s.n. Demarare. [< fr. démarrage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMARÁJ s. n. demarare. (< fr. démarrage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEMARÁJ s. v. demarare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

demaráj s. n., pl. demaráje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink