DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înșelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELUZÓRIU ~e (~i) livr. Care induce în eroare; înșelător; iluzoriu. [Sil. -zo-riu] /<fr. délusoire, lat. delusorius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DELUZÓRIU, -IE adj. (Liv.) Înșelător; iluzoriu. [Pron. -riu. / cf. lat. delusorius, fr. délusoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELUZÓRIU, -IE adj. înșelător; iluzoriu. (< lat. delusorius, fr. délusoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. deluzórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. deluzórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink