délnic, délnică, adj. (înv.) priceput, capabil; frumușel, arătos.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

délnic adj. (vsl. dĭélnik, zi de lucru. V. deletnic). Vest. Capabil, priceput. Curățel, frumușel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink