DÉLNIȚĂ, delnițe, s. f. 1. (În evul mediu, în Țara Românească) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului. Patru delnițe de fânaț. 3. (Înv. și reg.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; p. ext. moșie, proprietate. – Cf. ucr. dil'nyc'a.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÉLNIȚĂ s. (IST.) jirebie, sesie. (Forma de proprietate numită ~ era cunoscută în Moldova sub numele de jirebie și în Transilvania sub numele de sesie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

délniță s. f., g.-d. art. délniței; pl. délnițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

délniță f., pl. e (vsl. dĕlnika, d. dĕlŭ, parte, dĕliti, a împărți. V. deal). Mold. ș.a. Jerebie. Tarla, parte de pămînt arată. Munt. vest. Olt. Hotar de țarină. V. mejdină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink