DELIRÁRE, delirări, s. f. Acțiunea de a delira și rezultatul ei. – V. delira.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIRÁRE s. (MED.) v. delir.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deliráre s. f., g.-d. art. delirării; pl. delirări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DELIRÁ ~éz intranz. A vorbi fără înțeles din cauza tulburării conștiinței; a fi în delir; a aiura. /<fr. délirer, lat. delirare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIRÁ vb. I. intr. A fi într-o stare de delir; a aiura. [< fr. délirer, it., lat. delirare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIRÁ vb. intr. a fi într-o stare de delir; a aiura. (< fr. délirer, lat. delirare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIRÁ vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bâigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delirá vb., ind. prez. 1 sg. deliréz, 3 sg. și pl. delireáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deliréz v. intr. (lat. deliro, -áre, a ĭeși din brazdă, fig. a aĭura, d. lîra, brazdă). Aĭurez, îs în delir. V. bîiguĭ și greș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink