DELÍR, deliruri, s. n. 1. Tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. Fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELÍR ~uri n. 1) Stare a unui bolnav (mintal sau cu febră mare), caracterizată prin tulburarea conștiinței, halucinații și aiureală. 2) fig. Stare de exaltare, cauzată de emoții sau pasiuni puternice; entuziasm exuberant. /<fr. délire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DELÍR s.n. 1. Tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin aiurări, halucinații etc. 2. (Fig.) Exaltare, extaz; frenezie; entuziasm excesiv. [Pl. -uri, -re. / < fr. délire, it. delirio, lat. delirium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELÍR s. n. 1. tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin aiurări, halucinații etc. 2. (fig.) exaltare, extaz, frenezie, entuziasm excesiv. (< fr. délire, lat. delirium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DELÍR s. (MED.) aiurare, aiureală, delirare, (înv. și reg.) bâiguială, bâiguire. (~ ul unui bolnav febril.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delír s. n., pl. delíruri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delír, n. pl. urĭ (fr. délire, d. lat. delirium). Aĭurare, rătăcire de spirit produsă de boală. Fig. Mare agitațiune a spirituluĭ cauzată de pasiunĭ: deliru ambițiuniĭ. Entusiasm, pornire. Delir tremurător (lat. delirium tremens), tremurarea membrelor la bețivĭ și agitarea spirituluĭ lor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink