DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, adj. Care deliberează având dreptul de a lua o hotărâre. ◊ Vot deliberativ = vot al cărui rezultat este obligatoriu. – Din fr. délibératif, lat. deliberativus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIBERATÍV ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu consultativ) Care deliberează; în drept să ia anumite decizii. ◊ Vot ~ vot cu caracter decisiv și rezultat obligatoriu. /<fr. délibératif, lat. deliberativus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIBERATÍV, -Ă adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ◊ Vot deliberativ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. [Cf. fr. délibératif, lat. deliberativus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELIBERATÍV, -Ă adj. 1. care deliberează. ♦ vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deliberatív adj. m., pl. deliberatívi; f. sg. deliberatívă, pl. deliberatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deliberatív, -ă adj. (lat. deliberativus).Relativ la deliberațiune. Vot deliberativ, care dă drept să deliberezĭ, nu numaĭ să fiĭ consultat. Gen deliberativ, acel gen de elocŭență în care oratoru își propune să facă să se adopte orĭ să se respingă o rezoluțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink