delétnic, delétnică, adj. (înv.) harnic, silitor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

delétnic, -ă adj. (d. în-delete, în-deletnicesc. Cp. și cu sb. delatnik, lucrător). Rar. Harnic, dispus la muncă. – În est di-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

deletnicésc V. îndeletnicesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îndeletnicésc (mă) v. refl. (d. deletnic). Mă ocup: a te îndeletnici cu plugăria. Vechĭ. A te îndeletnici să facĭ ceva, a fi dispus să, a te grăbi să. – Vechĭ și -epnicesc și deletnicesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink