DELETÉR, -Ă, deleteri, -e, adj. (Livr.) Vătămător. – Din fr. délétère.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELETÉR, -Ă adj. (Rar; liv.) Nociv, vătămător. [< fr. délétère, cf. gr. deleterios].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELETÉR, -Ă adj. nociv, vătămător; (fig.) care corupe. (< fr. délétère)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deletér adj. m., pl. deletéri; f. sg. deletéră, pl. deletére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deletér, -ă adj. (fr. délétère, d. vgr. deletérios). Rar. Vătămător, pernicios, insalubru: gaz deleter. Fig. Doctrină deleteră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink