DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DELEGÁ delég tranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegație. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /<fr. déléguer, lat. delegare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DELEGÁ vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELEGÁ vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DELEGÁ vb. v. autoriza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delegá vb., ind. prez. 1 sg. delég, 3 sg. și pl. deleágă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delég, a -á v. tr. (lat. de-légo, -áre, d. legare, a lăsa pin testament. V. aleg 2, releg, legat 2). Trimet pe cineva cu putere de a lucra în numele meŭ. Transmit prin delegațiune: a delega cuĭva puterea ta.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink