DELECTÁ, delectéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DELECTÁ ~éz tranz. A face să se delecteze; a desfăta; a fermeca; a fascina; a vrăji; a încânta. /<fr. délecter, lat. delectare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DELECTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de uimire și de plăcere; a se desfăta. /<fr. délecter, lat. delectare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DELECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) desfăta, a (se) bucura. [< fr. délecter, lat. delectare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELECTÁ vb. tr., refl. a (se) desfăta, a (se) bucura, a (se) distra. (< fr. délecter, lat. delectare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DELECTÁ vb. 1. v. încânta. 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăța, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delectá vb., ind. prez. 1 sg. delectéz, 3 sg. și pl. delecteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delectéz v. tr. (lat. delectare, d. lactare, lácere, a atrage, a seduce, de unde și de-licium, deliciŭ. V. diletant). Desfăț, încînt, amuz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink