DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u] – Din fr. délation, lat. delatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

DELAȚIÚNE ~i f. livr. Denunțare făcută cu rea intenție; denunț; pâră. [G.-D. delațiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. delation, lat. delatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DELAȚIÚNE s.f. Denunțare (făcută în special cu rea intenție, pentru profituri personale); denunț. [Cf. fr. délation, lat. delatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DELAȚIÚNE s. f. denunțare, denunț. (< fr. délation, lat. delatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DELAȚIÚNE s. v. denunț, denunțare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. delațiúnii; pl. delațiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

delațiúne f. (lat. de-látio, -ónis, d. dé-fero, férre, -látum, a raporta. V. re- și trans-lațiune). Defav. Denunțare secretă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink