DEJUNÁ, dejunéz, vb. I. Tranz. A lua masa de prânz; a prânzi. – Din fr. déjeuner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEJUNÁ ~éz intranz. A lua dejunul; a mânca de amiază; a prânzi. /<fr. déjeuner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEJUNÁ vb. I. intr. A prânzi. [< fr. déjeuner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEJUNÁ vb. intr. a lua masa de prânz; a prânzi. (< fr. déjeuner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEJUNÁ vb. v. prânzi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dejuná (-néz, -át), vb. – A lua masa de prînz. Fr. déjeuner. – Der. dejun, s. n. (masa de amiază), deverbal bazat pe analogia cu ajun. Cf. REW 2670.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dejuná vb., ind. prez. 1 sg. dejunéz, 3 sg. și pl. dejuneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dejunéz v. intr. (fr. déjeuner). Barb. Prînzesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink