DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJÉCȚIE f. 1) Evacuare a materiilor fecale din organism. 2) Apă murdară provenită din industrie, care poluează apele naturale în care se scurge. [Art. dejecția; G.-D. dejecției; Sil. -ți-e] /<fr. dejection, lat. dejectio, ~onis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJÉCȚIE s.f. 1. Evacuarea excrețiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuată. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. Con de dejecție = grămadă, îngrămădire de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent și are forma unei jumătăți de con foarte turtit; agestru. [Gen. -iei, var. dejecțiune s.f. / < fr. déjection, cf. lat. deiectio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJÉCȚIE s. f. 1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii. (< fr. déjection, lat. deiectio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dejécție s. f. (sil. -ți-e), art. dejécția (sil. -ți-a), g.-d. art. dejécției; pl. dejécții, art. dejécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dejecțiúne f. (lat. de-jéctio, -ónis, d. de-jicere, a arunca. V. trec, sub-ĭect. Fiziol. Aruncarea excrementelor din corp defecațiune). Aceste excremente aruncate din corp. – Rar și -écție.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
con de dejecție, (engl.= alluvial fan) formă morfologică rezultată din materialul transportat de un torent și depus la gura canalului de scurgere al acestuia când panta scade sensibil. Are forma unui sector de con și este format din material grosier cu sortare slabă.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink