DEJÁ adv. În acest (sau acel) moment, de pe acum (sau pe atunci), încă de pe acum (sau de pe atunci). – Din fr. déjà.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJÁ adv. 1) În acest moment; de acum. E ~ mare. 2) În momentul acela; de pe atunci. /<fr. déjà
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJÁ adv. În acest (sau acel) moment, încă de pe acum (sau de pe atunci). [< fr. déjà].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJÁ adv. în acest (sau acel) moment, încă de pe acum (< sau de pe atunci). (< fr. déjà)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEJÁ adv. v. încă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dejá adv. – În acest (acel) moment, de pe acum. Fr. déjà. Este galicism.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dejá adv.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dejá adv. (fr. déjà, d. dès, din, de [lat. de ex. din] și ja [lat. jam], deja). De pe acuma, de pe atuncĭ, și: a venit deja, l-a prins deja, e deja seară, e seară deja, deja e seară (curat rom. a și venit, l-a și prins, a și venit seara, s’a și înserat). Din ainte: îl cunoșteam deja. Încă (în trecut): deja din copilărie, deja de copil, de la poartă deja.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DÉJĂ, deje, s. f. (Reg.) Vas scund de lemn, cilindric sau în formă de trunchi de con (folosit la prepararea vinului). – Magh. dézsa.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
déjă f., pl. ĭ și e (rus. dĕža, ung. dézsa. Cp. cu germ. dose, cutie). Mold. Zoĭer, cĭubăr p. zoile de la bucătărie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dejá-spús s.n. Spus, cunoscut dinainte ◊ „Ce ar fi acest concept de ironie? Se merge la persiflarea truismelor de toate genurile, la bombardarea tabuurilor, la dinamitarea deja-spusului.” R.l. 7 V 74 p. 2 (din deja + spus; după fr. déja-vu)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink