DEHISCÉNT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele. – Din fr. déhiscent, lat. dehiscens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEHISCÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre fructe, antere) Care se caracterizează prin dehiscență. /<fr. déhiscent, lat. dehiscens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEHISCÉNT adj. (Despre fructe) Care se deschide de la sine la maturitate. [< fr. déhiscent, cf. lat. dehiscens – care se deschide].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEHISCÉNT adj. (despre fructe, antere, sporogoni) care se deschide spontan, la maturitate, eliberând semințele. (< fr. déhiscent, lat. dehiscens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dehiscént adj. m., pl. dehiscénți; f. sg. dehiscéntă, pl. dehiscénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dehiscént, -ă adj. (lat. dehiscens, -éntis, d. de-híscere, hiáre, a se deschide, a se căsca. V. hiat, casc). Bot. Se zice despre fructele care se deschid cînd se coc, ca păstările, capsulele ș.a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink