DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEHISCÉNȚĂ f. bot. Proprietate a unor fructe, a unor antere sau a unor sporangi de a se deschide când ajung la maturitate. /<fr. déhiscence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEHISCÉNȚĂ s.f. Însușire a unor fructe de a fi dehiscente. [Cf. fr. déhiscence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEHISCÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi dehiscent. (< fr. déhiscence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dehiscénță s. f., g.-d. art. dehiscénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dehiscénță f. pl. e (d. dehiscent). Bot. Deschiderea învelișuluĭ unor fructe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink