DEGROȘÁRE, degroșări, s. f. Acțiunea de a degroșa și rezultatul ei. – V. degroșa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGROȘÁRE s.f. Acțiunea de a degroșa și rezultatul ei. [< degroșa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

degroșáre s. f. (sil. -gro-), g.-d. art. degrosării; pl. degroșări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGROȘÁ, degroșéz, vb. I. Tranz. A efectua operația de prelucrare prin așchiere a unei piese brute, spre a o aduce la dimensiunile apropiate de cele finale. – Din fr. dégrossir (prin apropiere de îngroșa).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEGROȘÁ ~éz tranz. (piese brute) A prelucra prin așchiere, atribuind o formă apropiată de cea definitivă. /<fr. dégrossir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGROȘÁ vb. I. tr. A așchia o piesă brută de metal pentru a o aduce la o dimensiune apropiată de cea definitivă. [Cf. fr. dégrossir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGROȘÁ vb. tr. a prelucra prin așchiere o piesă brută de metal pentru a o aduce la o dimensiune apropiată de cea definitivă. (după fr. dégrossir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

degroșá vb. (sil. -gro-), ind. prez. 1 sg. degroșéz, 3 sg. și pl. degroșeáză, 1 pl. degroșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. degroșéze; ger. degroșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink