DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. 1. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. 2. Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de andradamaja | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. ♦ Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGRINGOLÁDĂ ~e f. 1) Cădere bruscă (a unui obiect masiv); prăbușire. 2) fig. Decădere rapidă. /<fr. dégringolade
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGRINGOLÁDĂ s.f. Prăbușire, rostogolire. ♦ (Fig.) Decădere progresivă, treptată, ruinare. [< fr. dégringolade].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGRINGOLÁDĂ s. f. 1. prăbușire, rostogolire. 2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare. (< fr. dégringolade)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGRINGOLÁDĂ s. v. debandadă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

degringoládă s. f. (sil. -grin-), g.-d. art. degringoládei; pl. degringoláde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink