DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. – V. degreva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGREVÁRE s.f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. [< degreva].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGREVÁRE s. f. reducere, anulare a unei creanțe (taxe, impozite etc.). (după fr. dégrévement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

degreváre s. f. (sil. -gre-) → grevare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEGREVÁ ~éz tranz. (persoane sau instituții) A scuti de anumite sarcini sau obligații. /<fr. dégrever
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGREVÁ vb. I. tr. A micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin unei persoane, unui colectiv. [< fr. dégrever].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGREVÁ vb. tr. a micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin cuiva. (< fr. dégrever)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

degrevá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. degrevéz, 3 sg. și pl. degreveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink