DEGRESÓR, -OÁRE, degresori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care degresează. 2. S. n. Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. – Din fr. dégraisseur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGRESÓR1 ~oáre n. Aparat folosit în operațiile de degresare. /<fr. dégraisseur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGRESÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operațiile de degresare. /<fr. dégraisseur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGRESÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care degresează. // s.n. (Tehn.) Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. [Cf. fr. dégraisseur, dégraissoir].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGRESÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care degresează. II. s. n. aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. (< fr. dégraisseur, /II/ dégraissoir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degresór (persoană) s. m. (sil. -gre-), pl. degresóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degresór (aparat) s. n. (sil. -gre-), pl. degresoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degresoáre (persoană) s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. degresoárei; pl. degresoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink