DEGRADÁRE, degradări, s. f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei; degradație. 1. Înjosire. 2. (Și în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetățenești. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micșorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină schimbarea fertilității acestora. – V. degrada.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGRADÁRE s.f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei. ♦ Stricare; decădere; degradație. ◊ Degradarea terenurilor = proces de deformare a terenurilor, ca urmare a eroziunii sau a deplasării de teren; reducere treptată a înălțimii reliefului prin acțiunea distructivă exercitată de agenți geomorfologici externi. ♦ Defertilizare. [< degrada].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGRADÁRE s. 1. v. ruinare. 2. v. deteriorare. 3. v. ponosire. 4. v. depreciere. 5. prostire. (~ calității unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 7. v. înjosire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degradáre s. f. (sil. -gra-) → gradare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degradáre f. Destituire infamantă (maĭ ales în armată). Stricăcĭune făcută de om saŭ de timp uneĭ construcțĭunĭ. Schimbare insensibilă, succesivă și continuă a colorilor, a umbreĭ în pictură. Fig. Înjosire.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. și refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. – Din fr. dégrader, lat. degradare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DEGRADÁ ~éz tranz. (militari) A lipsi de grad sau a coborî în grad. /<fr. dégrader, lat. degradare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE DEGRADÁ mă ~éz intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcționeze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-și pierde productivitatea. /<fr. dégrader, lat. degradare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGRADÁ vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr. dégrader, it., lat. degradare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGRADÁ vb. I. tr. 1. a înjosi. ◊ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza. (< fr. dégrader, it. degradare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGRADÁ vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degradá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degradéz, 3 sg. și pl. degradeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degradéz v. tr. (mlat. de-gradare, fr. dégrader. V. grad, gradez, retrogradez). Despoĭ de grad, destituĭ (maĭ ales în armată): a degrada un sergent. Deteriorez, stric: mașina se degradează. Fig. Înjosesc: vițiu te degradează.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degradare, (engl.= degradation) 1. (miner.), proces de formare a min. argiloase prin alterarea (hidroliza) unor min. silicatate (caolinit, montmorillonit, halloysit și alofan); 2. (sedim.), proces fizico-chimic prin care are loc o reducere progresivă a dimensiunii cristalelor. D. conduce la structuri → afanitice în calcare, dolomite, evaporite (recristalizare degra-dantă). Ant. agradare. (N.A.)
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink