DEGLUTÍȚIE, deglutiții, s. f. Act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gură, prin esofag, în stomac; înghițire. [Var.: degluțiúne s. f.] – Din fr. déglutition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGLUTÍȚIE ~i f. Act fiziologic care constă în înghițirea unui aliment. [Art. deglutiția; G.-D. deglutiției; Sil. -ți-e] /<fr. deglutition
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGLUTÍȚIE s.f. Înghițire. [Gen. -iei, var. deglutițiune s.f. / cf. fr. déglutition, lat. deglutitio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGLUTÍȚIE s. f. actul fiziologic al înghițirii. (< fr. déglutition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGLUTÍȚIE s. (FIZIOL.) înghițire. (Actul ~ unui bol alimentar.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deglutíție s. f. (sil. -glu-, -ți-e), art. deglutíția (sil. -ți-a), g.-d. art. deglutíției; pl. deglutíții, art. deglutíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deglutițiúne f. (lat. deglutitio, -ónis, d. deglutire, a înghiți. V. înghit, sughiț). Fiziol. Înghițire. -Și -íție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink