DEGHIZAMÉNT s.n. Deghizare. [< deghiza, după fr. déguisement].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGHIZAMÉNT s. n. deghizare. (< fr. déguisement)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deghizamént s. n., pl. deghizaménte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
deghizamént s.n. Deghizare ◊ „Dar, deși nu cheamă în ajutorul său deghizamentul cornut al animalelor, Molière acuză tocmai prin amplificarea trăsăturilor neumane ale eroilor săi principali.” Gaz.lit. 15 III 62 p. 7 (din deghiza; cf. fr. déguisement; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink