DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. 1. (Bot.) Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea). – Deget + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGEȚÉL ~e n. 1) Plantă erbacee veninoasă, cu flori galbene, care crește prin păduri; degetariță. 2): ~ roșu plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori roșii-purpurii, cu punctații în interior, din care se extrage digitalina; degetariță. /deget + suf. ~el
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEGEȚÉL s. 1. degetuț. (Un ~ de copil.) 2. v. degetar. 3. degețel roșu v. digitală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

degețél s. n., pl. degețéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

degețél n., pl., e. Deget mic. S.m., pl. eĭ. Digitală. Pl. Vest (degețeĭ). Gogoșĭ care, în loc să fie tăĭate cu gura paharuluĭ, îs tăĭate cu cuțitu și-s crestate pe marginĭ (ca niște „degete”). V. nalangîtă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink