DEGAZATÓR, degazatori, s. m. Substanță cu ajutorul căreia se degazează. – Degaza + suf. -tor (după fr. dégazeur).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGAZATÓR1 ~oáre n. Substanță folosită la degazarea spațiilor închise sau a suprafețelor gazate. /a degaza + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGAZATÓR2 ~i m. Persoană specializată în lucrări de degazare. /a degaza + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGAZATÓR s.m. Substanță întrebuințată în operația de degazare. [< degaza + -tor].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEGAZATÓR s. m. substanță pentru degazare. (< degaza + -tor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degazatór s. m., pl. degazatóri
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
Laura-ana
| Semnalează o greșeală
| Permalink
degazatór s. m., pl. degazatóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink