DEFÚNCT, -Ă, defuncți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mort, răposat, decedat. – Din lat. defunctus, fr. défunt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFÚNCT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Om care a încetat din viață; mort; decedat; răposat. /<lat. defunctus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFÚNCT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decedat, răposat. [< lat. defunctus, cf. fr. défunt].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFÚNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFÚNCT adj., s. v. mort.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Defunct ≠ născut
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

defúnct adj. m., s. m., pl. defúncți; f. sg. defúnctă (sil. -func-tă), g.-d. art. defúnctei, pl. defúncte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

defúnct, -ă adj. și s. (lat. de-functus, d. de-fungi, a-ți împlini rolu. V. funcționar). Mort, răposat, decedat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink