DEFINITÓRIU, -IE, definitorii, adj. Care definește, care caracterizează, de definiție; p. ext. caracteristic. – Din fr. définitoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFINITÓRIU ~e (~i) Care constituie o definire, o caracterizare. [Sil. -to-riu] /<fr. définitoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFINITÓRIU, -IE adj. Care definește. [Pron. -riu, pl. -ii. / cf. fr. définitoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFINITÓRIU, -IE adj. care definește, care caracterizează; (p. ext.) caracteristic, specific, propriu. (< fr. définitoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFINITÓRIU adj. v. caracteristic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

definitóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. definitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. definitórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink