DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFICIÉNȚĂ ~e f. 1) Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. 2) Lipsă a integrității anatomice sau funcționale a unui organ; defect. [G.-D. deficienței; Sil. -ci-en-] /<fr. déficience, lat. deficientia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFICIÉNȚĂ s.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFICIÉNȚĂ s. f. lipsă, greșeală, scădere. ◊ defect psihic sau fizic. (< fr. déficience, lat. deficientia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFICIÉNȚĂ s. v. defect.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Deficiență ≠ merit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deficiénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. deficiénței; pl. deficiénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deficiénță f. pl. e (lat. deficientia). Lipsă de ceva: deficiența banilor într’o pungă. V. absență și carență.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink