DEFERLÁRE s.f. Acțiunea de a deferla și rezultatul ei. ♦ Cădere a crestelor de val înainte ca urmare a faptului că valul întâlnește un obstacol; deferlaj. [< deferla, după fr. déferlement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFERLÁRE s.f. Acțiunea și rezultatul de a deferla. [g.-d. art. deferlắrii] (deferla + suf. -re)
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

deferláre s. f., g.-d. art. deferlării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFERLÁ vb. I. intr. (Despre valuri) A se revărsa, a se sparge rostogolindu-se. [< fr. déferler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFERLÁ vb. intr. (despre valuri) a se revărsa, a se sparge, rostogolindu-se. (< fr. déferler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFERLÁ, pers. 3 deferleáză, vb. I. Intranz. (Despre valuri) A se revărsa, a se sparge, rostogolindu
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

deferlá vb., ind. prez. 3 sg. deferleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink