DEFECÁȚIE, defecații, s. f. Evacuare a materiilor fecale din intestin. – Din fr. défécation, lat. defaecatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFECÁȚIE s.f. Defecare. [Gen. -iei, var. defecațiune s.f. / cf. fr. défécation, lat. defaecatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFECÁȚIE s. f. defecare (2). (< fr. défécation, lat. defaecatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFECÁȚIE s. v. defecare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

defecáție s. f. (sil. -ți-e), art. defecáția (sil. -ți-a), g.-d. art. defecáției; pl. defecáții, art. defecáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

defecațiúne f. (lat. defaecátio, -ónis, curățare, scoaterea drojdiiĭ, d. faex, faecis, drojdie, dim. fáecula, feculă). Chim. Limpezirea uneĭ licorĭ. Med. Eliminarea materiilor fecale din corpu animalelor (dejecțiune). – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink