DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care defăimează; de ocară. – Defăima + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFĂIMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care defăimează; ponegritor; denigrator; detractor; calomniator; clevetitor; bârfitor. /a defăima + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEFĂIMĂTÓR adj., s., adv. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

defăimătór adj. m. (sil. -făi-), pl. defăimătóri, f. sg. și pl. defăimătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink