DEDÁL, dedaluri, s. n. (Rar) Labirint. ♦ Fig. Încurcătură, învălmășeală. – Din fr. dédale.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEDÁL s.n. (Rar) Labirint. ♦ (Fig.) Încurcătură, învălmășeală. [Pl. -luri, -le. / < fr. dédale, it. dedalo, cf. Dedal – arhitect grec, presupus constructor al labirintului].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEDÁL s. n. 1. labirint. 2. (fig.) încurcătură, învălmășeală. (< fr. dédale)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEDÁL s. v. labirint.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dedál s. n., pl. dedáluri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dedál n., pl. e și urĭ și (maĭ bine) dédal n., pl. e (d. Dáedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceștĭ. Fig. Lucru obscur și încurcat: dedalu legilor.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEDAL (în mitologia greacă), iscusit meșteșugar, sculptor și arhitect. A construit, la porunca regelui Minos al Cretei, Labirintul. Închis aici, împreună cu fiul său Icar, au evadat zburând cu ajutorul unor aripi făcute din pene lipite cu ceară.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Dedal = Daedalus.
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Dedal (în mitologia greacă), arhitect și iscusit meșteșugar grec, cunoscut mai ales drept constructor al Labirintului din Creta la cererea regelui Minos pentru închiderea Minotaurului. Închis aici împreună cu fiul său Icar, reușesc să evadeze cu ajutorul unor pene lipite cu ceară, dar, lacom de înălțimi, Icar se prăbușește.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink