DECÓRUM s. n. (în poezia epică și dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului. (< lat. decorum)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decórum s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECÓRUM (cuv. lat.) subst. Termen care indică adaptarea stilului (înalt, mediu și jos) la subiectul abordat, în concordanță cu scopul autorului. Conținutul termenului a fost preluat din „Ars poetica” lui Horațio. Este o formă canonică în literatură, în special, în poezie.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink