DECORTICÁȚIE, decorticații, s. f. Decorticare. – Din fr. décortication, lat. decorticatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DECORTICÁȚIE s.f. Decorticare. [Gen. -iei. / cf. fr. décortication, lat. decorticatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECORTICÁȚIE s. f. decorticare. (< fr. décortication, lat. decorticatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DECORTICÁȚIE s. v. decorticare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decorticáție s. f. (sil. -ți-e), art. decorticáția (sil. -ți-a), g.-d. art. decorticáției; pl. decorticáții, art. decorticáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decorticațiúne f. (lat. decorticátio, -ónis). Acțiunea de a decortica. – Și -áție și -are.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink