DECORATIVÍSM s. n. Tendință picturală spre elemente pur decorative; exces de ornamentare. – Din fr. décorativisme.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECORATIVÍSM n. 1) Tendința spre elemente pur decorative. 2) Exces de ornamente. /<fr. décorativisme
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECORATIVÍSM s.n. Caracter decorativ (exagerat sau prea accentuat). ♦ Exagerare în artele plastice a elementelor decorative. [< fr. décorativisme].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECORATIVÍSM s. n. caracter decorativ exagerat sau prea accentuat al unui obiect, al unei lucrări arhitectonice, exces de ornamente; decorativitate. (< fr. décorativisme)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decorativísm s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decorativísm s.n. (artă) Exces de ornamentare ◊ „Fără să se salveze întru totul de un anume decorativism în care stilizările de arhitectură populară, de crestătură și de covor, sau, în altă parte, sugestia unor cumpene de fântână rămân uneori exterioare.” Cont. 11 X 66 p. 6 (din fr. décorativisme; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink